Oceanul de la capatul aleii

Am primit aceasta carte chiar in 2013 cand a fost si publicata. Era ziua mea de nastere iar prietena mea stia ca sunt un pic bookaholic, dar mai stia si ca imi plac cartile mai ciudate, fara povesti de dragoste. M-am uitat un pic ciudat la cartea invelita in hartie de cadou prinsa cu o fundita, o fi vreun album ceva. Surpriza, o carte albastra cu o imagine ca de literatura de copii. Hmm, poate e ceva de capul ei!

Primele 20-30 de pagini le-am citit de mai multe ori, am inceput si lasat cartea cam la intervale de 6 luni, mi s-a parut o carte mult prea copilareasca. Acum o luna in schimb am vrut sa imi incerc norocul, si-asa nu mai citisem de mult ceva pentru copii.

Surpriza! Nu a fost deloc cum credeam, a fost si este o carte foarte interesanta, fantastica, Neil Gaiman ne dezvaluie o istorisire plina de suspans si poezie,  o lume magica ale carei creaturi fantastice vorbesc cea dintai limba, cea a creatiei, in care orice ai rosti devine real.

Ma bucur ca am avut aceasta ocazie, sa intru intr-o lume magica, alaturi de un baiat de 7 ani care se lupta sa-si salveze familia si viata.

Nu ezitati sa o rasfoiti, poate chiar sa o cititi!

Leave a comment